Anna a rămas nemișcată, recitind rândurile din contract. Totul părea prea frumos ca să fie adevărat.
— Serios? — a reușit să spună în cele din urmă, ridicând privirea spre Serghei.
— Foarte serios, — a dat el din cap. — De mult căutăm pe cineva cu calitățile tale. Nu ești doar un profesionist — ești un om cu suflet bun. Iar asta e rar în lumea afacerilor.
Anna ezita. Poate era o greșeală? Sau o glumă? Dar Serghei părea cât se poate de serios.
— Nu știu ce să zic… — a mărturisit ea.
— Spune „da”, — i-a zâmbit el.
Anna a tras aer adânc în piept și a dat din cap afirmativ.
O săptămână mai târziu, stătea deja în propriul birou, cu vedere spre oraș. Colegii o priveau cu mirare — nimeni nu înțelegea cum o angajată modestă de la o firmă mică ajunsese brusc într-o funcție atât de importantă.
Dar cel mai neașteptat lucru abia urma.
Chiar în prima zi, Anna a primit o scrisoare de la Victor Semionovici. În plic era o fotografie veche și un bilet:
„Dragă Anna, îți mulțumesc că nu ai trecut nepăsătoare. Cândva, eu am fondat această companie. Acum e condusă de fiul meu. Știu că nu s-a înșelat în privința ta. Să nu-ți pierzi niciodată bunătatea. — Victor”
Anna a zâmbit. În acel moment a înțeles: uneori, un gest mic de bunătate poate schimba o viață întreagă.
Iar a doua zi, prin birou s-a răspândit vestea: Anna nu primise doar o funcție bună — devenise mâna dreaptă a lui Serghei Viktorovici.
Toți au rămas cu gura căscată.
Dar numai Anna știa adevăratul motiv.
Și ăsta era micuțul ei secret.
Fii primul care comentează