Pensionarea de urmaș a suferit modificări esențiale în 2025, inclusiv în ceea ce privește durata căsătoriei necesară pentru a beneficia de acest drept. Acum, legislația prevede clar perioade minime obligatorii petrecute în cuplu pentru ca soțul supraviețuitor să poată primi pensia de urmaș.
Pentru majoritatea cazurilor, este necesară o căsătorie de cel puțin 5 ani complet înainte de decesul soțului asigurat. Doar astfel se asigură accesul la pensia de urmaș, chiar dacă nu există copii minori. Dacă cuplul nu atinge acest prag, dreptul este revocat, cu excepția unor situații excepționale — de exemplu, divorț recent sau casă familială comună de lungă durată.
În situația în care soțul decedat era pensionar, soțul supraviețuitor primește o sumă egală cu 60% din pensia acestuia, proporțional cu durata căsătoriei. Dacă erau căsătoriți mai mult de 15 ani, procentajul poate crește până la 80%, pentru a reflecta dependența financiară consolidată.
Dacă există un copil minor sau cu dizabilități, indemnizația este acordată automat, indiferent de durata căsniciei, dar valoarea pensiei de urmaș se multiplică: poate ajunge la 90–100% din pensie, dacă există doi copii minori în îngrijire sau dacă minorul are nevoi speciale.
Pentru cuplurile care s-au căsătorit recent (sub 5 ani), există o excepție: dacă ambii au locuit împreună cel puțin 3 ani înainte de căsătorie și aveau o gospodărie comună, dreptul la pensie este menținut după deces. În acest caz, suma este proporțional redusă — între 40 și 60%.
Toți beneficiarii trebuie să depună cerere la Casa de Pensii în termen de 12 luni de la deces. Dacă întârzierea este justificată (boală sau documente lipsă), se permite extinderea termenului cu maxim 6 luni, dar fără plata retroactivă.
Noile reguli urmăresc să echilibreze protecția socială acordată soților supraviețuitori cu criterii realiste care descurajează beneficiile temporare sau abuzive. Prioritate rămâne susținerea celor care au contribuit împreună la familii în mod stabil, pe timp îndelungat.
Pentru a profita de aceste drepturi, familiile trebuie să centralizeze documentele: certificatul de deces, actul de căsătorie, eventuale contracte de comună de locuit (pentru excepții) și dovezi legate de copilul minor sau dizabilități. În acest fel, procesul este transparent și eficient, iar sprijinul social rămâne adaptat realității moderne.