Doi polițiști au fost chemați la un magazin dintr-un mare oraș american, unde o femeie fusese prinsă furând de pe rafturi.
Ajunși acolo, ofițerii Keith Bradshaw și Candace Spragins au găsit-o femeie care furase mâncare în valoare de 36 de dolari (aproximativ 150 de lei). Ea plângea și își cerea scuze, după ce a returnat alimentele furate.
Le-a povestit polițiștilor că are trei copii adoptați pe care nu are cu ce îi hrăni. Femeia suferise o lovitură gravă la cap și nu putea să lucreze pentru o perioadă, iar copiii ei nu mâncaseră de trei zile.
Ofițerii au condus-o acasă, au deschis frigiderul și au constatat că în el era doar o bucată de brânză. Din păcate, cei doi polițiști au fost nevoiți să-i facă dosar penal femeii, sub acuzația de furt.
Însă știind povestea ei au luat o decizie care a șocat-o pe mamă. Ei s-au întors la magazin și au umplut un cărucior de cumpărături cu alimente. Femeia a spus că mâncarea îi va ajunge săptămâni întregi.
Sean Whalen este un bărbat din SUA și are trei copii, pe care acum îi crește singur. Într-o seară, amintirile din copilăria sa nu-i dădeau pace, așa că a hotărât să-și povestească viața pe o rețea socială, vrând să atragă atenția că pe lume există multe mame singure care trebuie sprijinite și nu compătimite.
Povestea lui începe așa:
„Ziua în care s-au despărțit părinții mei e o zi pe care mi-o voi aminti pentru totdeauna.
Mama și tata s-au certat îngrozitor, așa că mama m-a luat pe mine și pe fratele meu să dormim la un hotel.
Când ne-am întors a doua zi, tata schimbase deja yalele. M-am uitat cum mama s-a milogit de tata să ne lase înăuntru pentru a ne lua hainele.
El nu a cedat.
Mama a chemat poliția. Nu o să uit niciodată cum un nene polițai mi-a dat un sac negru de gunoi și mi-a zis să-mi strâng lucrurile intrând cu noi în casă. Am luat tot ce am putut.
Mi-am uitat caiete, cărți, jucării etc. Scopul era să ieșim cât mai repede.
Am stat toți trei înghesuiți într-o garsonieră închiriată.
O biserică din apropiere ne-a ajutat cu tot ce ne-a trebuit, oale, tigăi, lenjerii de pat și mâncare.
Tata a golit toate conturile bancare și nu i-a lăsat mamei nici măcar un leu. Rudele au considerat-o vinovată pe mama, așa că nu ne-au ajutat cu nimic.
Mama și-a luat două joburi. S-a chinuit. A făcut totul ca mie și fratelui meu să nu ne lipsească nimic.
Nu știu cum a făcut asta. Eu aș fi renunțat, aș fi aruncat prosopul.
Într-o zi, pe când eram cu familia mea la un mic restaurant am văzut o chelneriță care mi-a adus aminte de mama.
S-a purtat drăgut cu noi și ne-a spus că și ea are doi copii acasă, că e mama singură. Se vedea că muncește mult și că se străduiește să zâmbească tuturor.
I-am lăsat un bacșiș considerabil. Știu că banii noi n-o să-i plătească chiria și știu că banii mei n-o să plătească rechizitele copiilor ei.
Dar, am sperat că bacșișul meu o s-o facă să zâmbească pentru câteva minute.
Mâ gândesc că poate cineva a făcut același lucru pentru mama mea, cândva.
Am învățat de la mama să lupt mereu, să mă ridic când mă simt lovit și să nu renunț niciodată.
Mamele singure trebuie respectate și ajutate, nu jignite și compătimite.
Mama mea e eroul meu.”
Be First to Comment