Press "Enter" to skip to content

M-am chinuit ani de zile sa fac copii cu fostul sot. Credeam ca nu o sa mai fiu mama niciodata.

O femeie a povestit pe internet cum a ajuns sa fie mama cand deja isi pierduse speranta.

“L-am intalnit pe Matei cand ma asteptam cel mai putin.

Doi prieteni ne-au cuplat. Matei era vaduv si avea o fetita de 3 ani.

La prima intalnire, ma gandeam ca daca totul merge bine, voi primi totul, un sot si un copil pe care mi-l dorisem foarte mult. Incercasem ani la randul sa concep un copil cu fostul sot si am descoperit ca nu pot avea copii.

Dupa trei luni de intalniri, am cunoscut-o pe Alina, fiica lui Matei. Tin minte si acum ziua aceea. Alina, stand pe umerii tatalui ei, m-a lovit cu picioarele in cap, fara sa vrea. Si-a cerut scuze in cel mai adorabil mod.

Am fost si la mare impreuna. Si acum mai avem poza aceea. Eu radiind de fericire, tinand-o pe Alina in brate in costumul ei haios de sirena si Matei imbratisandu-ne pe amandoua.

Cinci luni mai tarziu ne-am casatorit. Toti trei.

Toata lumea ma intreaba daca e greu sa iubesti copilul altei femei. Stiti ce a fost greu? Sa renunt la viata mea solitara, sa ma mut in casa lui, pe care o construise alaturi de alta femeie. A fost greu sa am o familie instant.

Nu am trecut prin 9 luni de sarcina. Nu am fost sa caut landou. Nu am organizat camera bebelusului. Nu am trecut prin faza de la noi doi, la noi trei.

A fost greu sa o iubesc pe Alina? Mi-am dorit un copil atat de mult incat cred cu tarie ca ar fi fost imposibil sa nu o iubesc. Ma uit la ea si imi salta inima cand o vad fericita.

In afara de lovitura aceea cu piciorul pe care mi-a aplicat-o cand ne-am cunoscut, Alina m-a pus la incercare intr-o zi. Am certat-o cand am observat ca si-a lasat jucariile in sufragerie. M-a curentat cand am auzit “Nu esti mama mea adevarata”.

I-am raspuns repede ca sunt mama ei. Nu sunt prima ei mama, dar sunt o mama foarte adevarata. Si sunt mama ei acum. M-a luat in brate plangand.

Alina nu si-a uitat mama. Vorbim despre mama ei, i-am pus poze cu ea in camera ei. Mi-e greu sa ma uit la pozele acelea. Ma simt trista, ca o intrusa.

Intr-o zi, dupa ce am luat-o de la gradinita mi-a spus ca nu credea ca o sa mai aiba o mami vreodata. I-am raspuns ca nici eu nu credeam ca o sa am o fiica. M-a coplesit cu saruturi pe obraz.

Nu-mi pare rau ca nu am vazut-o cand s-a nascut, cand era un bot de carne roz cu cateva fire de par pe capul acela perfect. Nu-mi pare rau ca n-am fost alaturi de ea cand i-au iesit primii dintisori.

Acum stiu tot ce se poate despre ea. Ii plac sendvisurile cu cascaval si macaroanele cu branza. Are un prieten imaginar si nu-i mai place sclipiciul pentru ca e de bebelusi.

Daca totul va fi bine, am sa o ascult vorbind de primul ei sarut, am sa o vad la facultate si voi sta alaturi de ea cand isi va tine in brate primul copil.”

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

You cannot copy content of this page