A MURIT părintele Nec…

Este doliu în Teioasa, județul Botoșani după moartea preotului care a slujit la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (Parohia Sfinții Voievozi).

După ce și-a pus viața în slujba lui Dumnezeu, timp de 33 de ani, și a fost alături de întreaga comunitate din Teioasa, acum preotul a lăsat în urma sa o durere imensă și un gol ce nu-l va putea acoperi nimeni și nimic.

Doliul imens la Botoșani
Trecerea la cele sfinte a părintelui Nicodim Nechita, la vârsta de 63 de ani, este pentru generații întregi o tragedie, el nefiind vreodată catalogat drept un simplu preot, ci o adevărată scăpare pentru rănile sufletești, un sprijin la vreme de necaz și o călăuză pe calea mântuirii. Cu toată comunitatea la căpătâiul lui, după ce a fost găsit chiar în biserică fără suflare, părintele Nicodim a fost înmormântat miercuri, pe 23 septembrie. Acum își face somnul de veci chiar în curtea bisericii pe care a păstorit-o mai bine de trei decenii. La slujba de înmormântare a luat parte și delegatul Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, fiind părintele vicar Marian Timofte.

„Rămânem mai săraci și mai singuri ori de câte ori un slujitor destoinic al Altarului pleacă la Domnul. Astăzi, inima ne este cernită de durere la despărțirea de Părintele Nicodim Nechita, un duhovnic înțelept, un slujitor râvnitor și un om cu suflet ales. Pentru mine, această plecare lasă un gol adânc și trezește amintiri sfinte. Am avut binecuvântarea ca, în anii frumoși ai seminarului, să îi fiu alături la sfintele slujbe în calitate de cântăreț bisericesc.

A fost perioada în care am învățat ce înseamnă cu adevărat dragostea pentru Liturghie, rigoarea rugăciunii și blândețea pastorală. Părintele Nicodim nu mi-a fost doar un îndrumător la amvon, ci un adevărat părinte spiritual, un om care emana pace și o bucurie sfântă pe care o transmitea tuturor celor din jur. Slujirea alături de sfinția sa nu era o simplă îndatorire, ci o tresărire de bucurie și o școală a credinței vii.

Blândețea cu care mă corecta, răbdarea pe care o avea cu mine, tânăr seminarist, și dragostea lui părintească vor rămâne veșnic întipărite în inima mea. Astăzi, strana de la care îi răspundeam a tăcut în fața acestei despărțiri pământești, dar glasul rugăciunii mele nu se va opri.”, a spus Părintele Claudiu Ghebac.