Noile reguli de eliberare a certificatelor de handicap aduc modificări importante în modul în care sunt evaluate persoanele cu dizabilități în România. Diagnosticul medical simplu nu mai este suficient pentru a primi automat acest document. Este necesară acum o evaluare complexă a capacității reale de funcționare a individului.
Printre schimbările esențiale, legea prevede că în cazul unor boli grave și ireversibile certificatul poate fi acordat permanent încă de la prima evaluare. Documentul introduce criterii clare, axate pe deficiențele funcționale, și stabilește exact când valabilitatea poate deveni pe viață.
Evaluarea persoanelor cu dizabilități nu se mai face exclusiv pe baza diagnosticului, ci pe baza impactului real al bolii asupra vieții de zi cu zi. Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități a adaptat reglementările pentru a se alinia standardelor internaționale și Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități.
Printre afecțiunile care nu mai garantează automat certificat de handicap se numără tulburările oculare tratabile, precum miopia, hipermetropia sau astigmatismul, dacă corecția vizuală este eficientă și câmpul vizual este normal. Cataracta se evaluează abia după intervenția chirurgicală, gratuitându-se certificat doar în cazul unor deficiențe vizuale persistente.
Tulburările vestibulare periferice, în general temporare, nu mai justifică un certificat permanent. Fiecare caz va fi analizat în funcție de durata și severitatea simptomelor. Epilepsia controlată medicamentos poate duce cel mult la un grad ușor, iar gradele mai mari se acordă doar dacă crizele sunt frecvente și tratamentul nu funcționează.
Pacienții cu diabet zaharat care nu au complicații severe nu mai primesc automat certificat. Este nevoie ca valoarea HbA1c să fie ridicată pe termen lung sau să existe afectări grave la cel puțin două organe. De asemenea, bolile respiratorii ușoare sau moderate primesc încadrare doar în grad mediu, iar pentru gradele superioare trebuie dovedită afectarea severă a funcției pulmonare.
Certificatul permanent este acum rezervat pentru anumite condiții specifice, cum ar fi dizabilitățile intelectuale severe, autismul grav, demența avansată sau psihozele majore cu deteriorare progresivă. În ceea ce privește funcțiile senzoriale, certificatul permanent este acordat în cazuri de orbire, surdomutitate congenitală sau surdo-cecitate.
Pentru funcțiile motorii, persoane cu amputații, paraplegie, tetraplegie sau sechele grave după accident vascular cerebral pot primi certificatul permanent, în anumite situații chiar de la prima evaluare, iar în altele după o perioadă de monitorizare.
Evaluarea se bazează pe teste funcționale obiective și teste standardizate recunoscute internațional. Se iau în considerare istoricul medical, răspunsul la tratament și impactul bolii asupra autonomiei personale. În anumite cazuri, este necesară o monitorizare de 6 până la 12 luni pentru a demonstra rezistența la terapie.
Persoanele cu certificate de handicap emise înainte de noile reguli le pot folosi până la expirarea termenului. Reevaluările viitoare vor respecta noile criterii, iar termenii vor varia în funcție de natura bolii, de la 12 la 24 de luni. De asemenea, beneficiarii au obligația să participe la programele de reabilitare și integrare socială, neîndeplinirea acestora putând duce la pierderea unor drepturi.
Fii primul care comentează