Trufandalele de sezon au invadat piețele, iar prețurile sunt ceva mai mari decât în anii trecuți. Agricultorii pun scumpirile pe seama cheltuielilor mai mari la curent și gaze din timpul iernii. Pe de altă parte, Ministrul Agriculturii spune că sunt motive ca preţurile la alimente să mai şi scadă, piaţa s-a mai liniştit, iar guvernul a scăzut preţurile la energie şi la gaze.
Pieţele din Bucureşti s-au umplut de urzici și tot felul de verdețuri, dar, în ciuda celor declarate de ministrul Petre Daea, preţurile sunt exorbitante. De exemplu, kilogramul de urzici se vinde în Piața Obor cu un preţuri cuprinse între 25 şi 30 de lei. Urzicile sunt mai scumpe decât un kilogram de pulpă de porc.
„Așa ceva nu e normal, au luat-o razna prețurile, dar unii nu vor să înțeleagă că ei n-au niciun drept să scumpească marfa. Păi, ce, au importat urzicile din Turcia, ca portocalele, și îi costă transportul și câte altele?!”, se plânge cineva care căuta să cumpere „o mână de urzici”, potrivit Gandul.
În piețe au apărut deja și alte trufandale de primăvară. Spanacul se vinde cu 8 lei kilogramul, în timp ce loboda, leurda şi ştevia costă fiecare 2 lei / legătura.
În alte zone din ţară, urzicile și verdețurile de primăvară sunt şi mai scumpe. De exemplu, în Piatra Neamţ, unii comercianţi cer chiar şi 50 de lei pentru un kilogram de urzici. În aceste condiţii, mulţi clienţi negociază sau preferă să cumpere mai puţin, la pungi de 5 lei, potrivit TVR.
Producătorii pun scumpirile pe seama facturilor mari pentru curent și gaze mai mari din timpul iernii. Cele mai multe legume şi verdeţuri au fost cultivate în solarii.
Petre Daea îngrijorat de cât a ajuns să coste un kg de ceapă la tarabe
Și nu doar verdețurile s-au scumpit. Ceapa uscată a ajuns să coste chiar şi 7 lei. Cea mai multă vine din Olanda şi Austria. Comercianţii spun că nu găsesc suficientă ceapă românească.
Ministrul Agriculturii se aşteaptă ca preţurile să scadă. Petre Daea spune că sunt motive ca preţurile la alimente să mai şi scadă, pentru că piaţa s-a mai liniştit, iar guvernul a scăzut preţurile la energie şi la gaze.
”Am fost azi dimineaţă în piaţă la Iaşi, am cumpărat ceapă verde. Ceapă uscată am luat ieri de la Botoşani. Le-am spus producătorilor că nu e în regulă să dai cu 7 lei kilogramul de ceapă, doar pentru că există un preţ mare pe piaţa internaţională. M-am uitat la fermieri. Înţeleg că ei trebuie să câştige, dar toţi trebuie să ne gândim şi la buzunarul celor care cumpără produsele. Nu este o criză, ci o atitudine temporară pe care au luat-o cei ce vând acest produs. Sper să se liniştească”, a declarat ministrul Agriculturii.
Petre Daea: Românii nu îşi vor schimba gusturile după cum dictează Bruxelles-ul!
Românii vor mânca în continuare ce vor și nu își vor schimba gusturile după cum dictează Bruxellesul. Este reacția ministrului Agriculturii Petre Daea, după ce Comisia Europeană a anunțat că Uniunea trebuie să scadă consumul de carne cu 71% până în 2030. România, deși se află pe locul 25 din blocul comunitar la consumul de carne, trebuie să îl reducă cu 62% până în 2030 și cu 3 sferturi până în 2050. Mai mult decât atât, specialiștii spun că o bună parte din carnea de atunci va fi creată în laborator.
„N-ai cum sa faci acest lucru (sa mananci gandaci -n.r.). N-o sa satur niciodata stomac cu vreo indicatie sau normă juridică. Saturi stomacul cu ceea ce ii este necesar omului si ce gustul ii dicteaza. Din acest punct de vedere am siguranta ca in continuare romanii nostri vor manca ceea ce au mancat si e bine sa manance.
Instituim norme jurdiice care sa asigure, pe de o parte, instrumente de sprijin pentru cresterea efectivelor de animale„, a declarat Petre Daea.
Europenii mănâncă de două ori mai multă carne decât media globală și de trei ori mai multe lactate. Cea mai multă carne se consumă în Spania, unde un locuitor ajunge să mănânce în jur de 100 de kilograme de carne pe an. Spaniolii trebuie să reducă acest consum cu 76% până în 2030, adică o persoană să consume o medie de 34 de kilograme de carne pe an.
România este pe locul 25 în Uniune cu un consum de aproape 64 de kilograme de carne pe an la un locuitor. Așadar, un român trebuie să renunțe la cel puțin 40 de kilograme de carne pe an până în 2030 și să trăiască doar cu 12 kilograme de carne pe an până în 2050.
Toată industria alimentară poluează, spun specialiștii. De la mașinile agricole, îngrășăminte, transporturi și preparare, până la vânzarea și gătirea preparatelor din carne – toate acestea reprezintă 60% din emisiile de carbon cu efect de seră. Un raport al presei americane arată că cea mai mare parte a cărnii în 2040 nu va proveni de la animale moarte. Aceasta va fi fie crescută în cuve cu celule stem în laboratoare, fie pe bază de plante care imită gustul cărnii.
O jurnalistă The Financial Times a rămas surprinsă de Piața Obor din București: „Cumpăr o salată frumoasă, untoasă, de la Florian cu 3 lei – adică cam 50 de cenţi – împreună cu câteva legături de ceapă de primăvară cu coadă lungă şi luxuriantă;
În schimb, în contextul crizei legumelor din Marea Britanie, The Financial Times a făcut o vizită la Piaţa Obor din Bucureşti, „cea mai mare din ţară”, unde verdeţurile de sezon sunt la preţuri rezonabile şi din belşug. Jurnalista Erica Wagner de la FT scrie că Piaţa Obor a devenit una dintre favoritele ei din Europa şi povesteşte cât de încântată a fost să găsească salata, urzicile si loboda de sezon.
„Cumpăr o salată frumoasă, untoasă, de la Florian cu 3 lei – adică cam 50 de cenţi – împreună cu câteva legături de ceapă de primăvară cu coadă lungă şi luxuriantă; ridichi crocante, roşu aprins; pătrunjel şi mărar. Totalul ajunge la 18 lei. Cocoţat pe taraba lui înălţată din piaţă, grămezi de produse de jur împrejur, Florian mă învaţă să spun „18” în limba română şi aplaudă când spun bine din a treia încercare. Zâmbeşte când spun „mulţumesc” dar cam asta e tot ce pot în româna mea, până acum„, îşi începe relatarea jurnalista.
„Sunt la Piaţa Obor, cea mai mare piaţă de produse din ţară, chiar în inima Bucureştiului. Sunt puţine lucruri pe care le iubesc mai mult decât o piaţă europeană – îmi place în special piaţa Lices din Rennes şi piaţa fermierilor de două ori pe săptămână din Dern’sches Gelände din Wiesbaden – iar Obor a fost adăugată acum pe lista mea de favorite”, mărturiseşte ea.
„Metroul din Bucureşti este la îndemână şi rapid, iar staţia Obor se află la câţiva paşi de marea hală centrală a pieţei. În jurul ei sunt tarabe mai mici în aer liber pe care se vând ouă, mere, bijuterii, electronice, flori – şi, bineînţeles, vin fiert şi mici, cârnaţii delicioşi care sunt o pasiune naţională. Nouăzeci de tone de produse proaspete ajung aici zilnic pentru a fi vândute: fructe şi legume la parter, cu zeci de tarabe individuale care se întrec în a expune cel mai luxuriant spanac şi cel mai lung praz. Aici există miere, ierburi şi nuci, precum şi un automat uriaş care oferă iaurturi de diferite grosimi. Urci scara rulantă şi găseşti măcelari, brânzeturi şi brutari. Este deschis şapte zile pe săptămână de la 7:00 până la 19:00 – ei bine, se închide la 16:00 duminica”.
„Florian este nedumerit când îi spun, traducând de pe telefon, că nu există salată în Anglia în zilele noastre. Da, ştiu că este o exagerare, dar a fost fascinant – şi nu puţin consternant – să urmăresc de departe Războiul Salatelor. Tesco, Asda, Morrisons şi Aldi au raţionalizat roşiile, salata verde, ardeii şi castraveţii. Twitter este plin de imagini cu pubele goale de salate de la supermarketuri din toată ţara, în contrast cu imagini precum cea postată pe Twitter de Lindsey Hilsum, editor internaţional pentru Channel 4 News, care arată o abundenţă de roşii, ardei şi dovlecei în Herson, un oraş aflat în prima linie a războiului din Ucraina”.
Lindsey Hilsum a publicat pe Twitter o fotografie cu rafturi dintr-un supermarket din Herson: „Nu e criză de roşii aici – dar sunt în Herson, un oraş ucrainean din prima linie a frontului care este bombardat zilnic de ruşi, nu un supermarket britanic”.
„Florian face semne către produsele din jurul lui. Totul este din România, explică el, aşa că nu trebuie să vină de departe pentru această piaţă. El nu vinde roşii sau ardei, dar Dan, la o tarabă din apropiere, vinde vin din Grecia, din Bulgaria. Da, spune Dan (mulţumesc din nou, Google Translate), roşiile sunt mai scumpe acum. Asta pentru că, face un gest ce semnifică cutremurul, şi spune „Turcia” – ah, asta din cauza cutremurului, înţeleg”.
„Ambii comercianţi se întreabă ce se întâmplă în Marea Britanie (chiar dacă nu vorbesc româneşte sensul este clar). Când spun „Brexit”, aud un oftat şi o aprobare din cap. Deşi ştiu că este o explicaţie simplistă, este cea mai uşoară fără limbă comună”.
Jurnalista face referire în articol la faptul că ar trebui să le explice celor doi birocraţia crescută atunci când vine vorba de angajarea de lucrători sezonieri şi întârzierile la graniţă care au făcut din Marea Britanie o piaţă neatractivă pentru cultivatorii şi vânzătorii europeni, facturile la energie în creştere – şi lipsa sprijinului guvernamental pentru creşterea costurilor combustibilului – care i-au pus pe fermierii din Marea Britanie în dificultate.
APS Group, cel mai mare producător de tomate din ţară, a lăsat serele neplantate pentru prima dată în istoria sa de 80 de ani.
Ea se întreabă dacă nu ar trebui ca britanicii să înceapă să preţuiască napii, aşa cum a sugerat secretarul pentru mediu Thérèse Coffey la sfârşitul lunii trecute. „Nu, nu este – dacă numai pe baza faptului că napii nu sunt nici măcar de sezon, aşa cum a subliniat Minette Batters, preşedintele Uniunii Naţionale a Fermierilor”.
În Bucureşti, jurnalista de la Financial Times a descoperit verdeţurile autohtone şi de sezon.
„Va trebui să mă ierţi, pentru că sunt o fată de la oraş şi la început nu am recunoscut coşurile cu frunze ţepoase, un comerciant era dornic să cumpăr de la el. Urzici – urzici, adunate în mod tradiţional primăvara, din care am făcut o supă catifelată, folosind o bază din prazul dulce şi seminţe de fenicul cumpărate vrac. Am încercat şi eu loboda, pe care nu am văzut-o niciodată în Marea Britanie. Atriplex patula, numit uneori „spanac francez” – descopăr – are frunze moi, superbe roşiatice-violet şi adaugă o dulceaţă la salate sau, la fel ca urzicile, poate fi transformată în supă„.
„Poate că noul acord dintre Marea Britanie şi UE privind regulile comerciale care afectează Irlanda de Nord – care are potenţialul de a rezolva problema importurilor şi a controalelor la frontieră – este un prevestitor al vremurilor mai bune”, speră jurnalista.
Erica Wagner spune în final că va reveni în Piaţa Obor pentru că îşi doreşte ca „în Marea Britanie să fim mai conştienţi de ce să mâncăm când şi de ce”. „Mai bine pentru planetă, mai bine pentru noi. Da, trăim în secolul 21, iar comerţul global este o realitate. Dar merită să muncim pentru a recăpăta bucuria pe care o simţim când iarna începe să se estompeze, când până şi înţepătura urzicii ne poate înţepa de fericire, spre promisiunea aromelor mai verzi ce vor veni. Mulţumesc!”.
Ea a publicat şi o reţetă de supă de praz şi urzici:
- 2 sau 3 fire de praz, cu cozile bine tăiate şi bine spălate, tăiate în bucăţi de 2 cm
- 5 sau 6 grămăjoare mari – purtaţi mănuşi! – de urzici, bine spălate
- 2 linguriţe de seminţe de fenicul
- 2 linguri de unt
- o lingură de ulei de măsline
- sare şi piper
- 3 căni de bulion
- un strop de sos de peşte, dacă nu sunteţi vegetarieni
- pătrunjel, mărar, dacă le aveţi la îndemână şi vă plac
„Rumeniţi prazul în unt şi ulei într-o tigaie până devine moale. Adaugaţi sare, piper şi seminte de fenicul şi mai lăsaţi să se înmoaie împreună cu feniculul câteva minute. Adăugaţi urzicile, amestecaţi, turnaţi bulionul şi lăsaţi să fiarbă aproximativ 10 minute. Se lasă să se răcească şi se dă prin un blender. Adăugaţi o lingură de smântână. Gustaţi pentru asezonare şi adăugaţi sosul de peşte şi dacă preferaţi ierburile proaspăt tocate. Bucuraţi-vă!”
Be First to Comment