„Mă uitam la telefon și am început să plâng. Armin Nicoară, dezvăluiri dureroase despre familia sa! Artistul a anunțat că el și Claudia Puican…

Armin Nicoară și-a deschis sufletul, într-un interviu pentru Cristi Brancu, acolo unde a vorbit despre binecuvântarea din viața lui și a Claudiei, dar și momentele grele din etapa de părinți. Acesta a recunoscut că atunci când merg la evenimente se simt copleșiți de emoții și de faptul că cel mic rămâne acasă.

“Ne-am dorit foarte mult, chiar dacă a fost un pic mai greuț, să zic așa, să avem băiatul. Acum este foarte frumos, dar vă spun, e atât de frumos, dar a venit cu suferință. Când plecăm de acasă, de fiecare dată ne ia plânsul și stăm pe drumul când mergem spre eveniment. Și mai stau așa cu Claudia și mă mai uit la ea, că îi văd, îi curg lacrimile, se uită la poza cu Amir. Este un sentiment așa aparte și, da, suferim, suferim de fiecare dată. Și eu acum chiar veneam spre București și stăteam, conduceam și mă uitam la telefon și am început să plâng. Cumva aveam eu sentimentul ca și cum l-am abandonat, să zic, dar tot mă consolez cu gândul că pentru el fac tot ce fac.”, a povestit Armin Nicoară.

Armin Nicoară, amintiri din copilăria lui atunci când părinții erau departe de casă

Artistul și-a adus aminte de momentele în care părinții plecau câte trei luni în America, iar cei doi frați rămâneau acasă. Acesta aștepta telefon de la ei în cursul nopții și plângea adesea cu gândul la părinți.

“Eu am văzut și la părinții mei. Gândiți-vă, ei plecau în America, în turnee prin America, câte trei luni. Și atunci, pe vremuri, nu aveam să vorbim prin telefon, video, să ne vedem. Era telefonul acela în America, unde se băgau fise, și noi aveam telefon fix. Și cumva știam că noaptea, între ora 11 și 1 noaptea, trebuie să sune mama cu tata și stăteam lângă telefon, lângă fix, și zic: „Doamne, dar când sună mama cu tata?”.

Așteptam, nu știam la exact o oră și țin minte că plângeam: „Unde-i mama mea? Unde-i tatăl meu?”. Și era greu. Da, pot spune. (N.r. că era cel mai răsfățat) Și mai mic în familie, am un frate mai mare și, clar, tot timpul eram mai cocoloșit, să zic. Nu pot spune că am fost un copil neastâmpărat, poate un pic am exagerat.”, a mai povestit saxofonistul.