Zăceam cu febră de 39,5 când soacra mea m-a stropit cu apă rece și mi-a spus să mă ridic și să primesc oaspeții: atunci am făcut acel lucru… 🫣😲
Temperatură de 39,5, dureri în tot corpul, gâtul ca și cum ar fi fost ars cu șmirghel, capul gata să explodeze, un zgomot continuu în urechi. Am decis să trag măcar puțin un pui de somn, învelită în pătură, ca să uit pentru o clipă de această durere cumplită. Somnul părea singura salvare.
La început aveam coșmaruri ciudate și grele — ca și cum mergeam prin noroi gros și cineva mă trăgea tot mai adânc. Dar deodată, apă rece ca gheața mi-a fost aruncată pe față. M-am smucit, am gâfâit, am deschis cu greu ochii și am văzut o siluetă deasupra mea.
— Încă dormi?! — o voce aspră și răgușită mi-a străpuns urechile.
Era soacra mea. Fața ca de piatră, buzele strânse într-o linie subțire, aproape albă. Mâinile încleștate. Stătea deasupra mea ca și cum m-ar fi prins cu ceva rușinos.
— Ridică-te! — aproape a țipat. — Într-o oră vin oaspeții! Totul trebuie să strălucească! Curățenie, masa pusă! Nu sta aici ca o leneșă!
Am vrut să spun ceva, dar nu aveam putere. În schimb, m-am ridicat cu greu și am încercat să-mi șterg apa rece de pe față, simțind cum tremurul îmi cuprinde tot corpul.
— Mamă… am 39,5 febră… nici capul nu-l pot ridica… — vocea mea era slabă.
Dar ea a dat din mână.
— Lasă prostiile! Toată lumea se îmbolnăvește. Și eu am fost bolnavă și tot am făcut totul! Să nu mă faci de rușine în fața oaspeților!
În acel moment, ceva din mine s-a rupt. Cuvintele ei nu erau doar crude — erau la fel de reci ca apa pe care tocmai mi-o turnase.
Și atunci am făcut acel lucru, după care soacra mea a început să mă roage panicată să o iert, dar mie nu-mi mai păsa. 😱😨
M-am ridicat încet din pat. Picioarele îmi tremurau, lumea mi se învârtea în fața ochilor. Dar am trecut pe lângă ea fără să spun un cuvânt. Telefonul era pe noptieră — l-am luat și am sunat chiar în fața ei la 103.
— Alo, ambulanța? Mă simt foarte rău… aproape 40 de febră, slăbiciune puternică, dureri în gât și cap… da, adresa este …
Soacra mea, când a auzit, a izbucnit:
Zăceam cu 39,5 febră când soacra mea m-a stropit cu apă rece și mi-a spus să mă ridic și să primesc oaspeții: atunci am făcut asta…
— Ce-ți trece prin cap? Într-o oră vin oaspeții!
— Dumneavoastră aveți oaspeți. Eu am inflamație și febră. Și aceasta este casa mea. — Am spus asta pentru prima dată tare, calm și clar, fără să mă justific.
În timp ce îmi făceam geanta, ea se plimba prin bucătărie, bombănind ceva despre „nora nebună”. Dar când ambulanța a ajuns după douăzeci de minute, eram deja pregătită. Medicul mi-a măsurat temperatura, s-a uitat în gât și a spus:
— Mergem la spital. Este grav.
Mi-am luat geaca și înainte să plec m-am uitat la soacra mea:
— Când mă întorc, dumneavoastră și oaspeții dumneavoastră nu veți mai fi aici. Și nu veți mai intra niciodată aici fără permisiunea mea. Niciodată.
Ea a deschis gura să spună ceva, dar am închis ușa în urma mea.
Fii primul care comentează