Toamna este o perioadă agitată în bucătoria româncelor. Se pun murături, se fac gemuri și dulcețuri și zacuscă. Rețetele sunt diferite, însă un lucru este important indiferent de combinația de legume aleasă. Anume, modul în care este conservată zacusca.
De-a lungul timpului, zacusca a devenit însă mult mai mult decât o simplă gustare. Pentru români, prepararea ei este legată de începutul toamnei și de obiceiul de a pune la păstrare legumele sezonului. Pentru multe familii, pregătirea este aproape un ritual.
Vinetele sunt ingredientul de bază în multe dintre rețetele tradiționale de zacuscă, iar pregătirea lor începe cu coacerea lor. Înainte de a le pune pe plită sau pe grătar, este bine să fie înțepate în câteva locuri. După coacere, vinetele se lasă puțin să se răcorească, apoi se curăță de coaja arsă și se pun la scurs. Dacă nu se lasă la scurs, zacusca poate ieși prea apoasă.
Pe lângă vinete, zacusca conține gogoșari, ardei, ceapă și roșii. Legumele se pregătesc separat, apoi sunt puse împreună la gătit, pentru ca aromele să se combine.
De asemenea, zacusca nu se face la foc mare, ci mic căci compoziția trebuie să scadă treptat până când capătă consistența aceea densă, specifică preparatului.
Apoi, zacusca se asează în borcane curate. După umplere, borcanele se închid bine, iar pentru un plus de siguranță în procesul de conservare pot fi sterilizate termic.
Unul dintre trucurile folosite de gospodine este adăugarea unui strat subțire de ulei la suprafața zacuscăi, după ce compoziția a fost pusă în borcan. Uleiul formează o peliculă la suprafață și limitează contactul preparatului cu aerul. Nu trebuie confundat însă acest pas cu uleiul folosit în timpul preparării. Este vorba despre o cantitate mică adăugată separat, chiar înainte de închiderea borcanului.
Fii primul care comentează